- jujéu
- s. n., art. jujéul; pl. jujéie
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
jujéu
Look at other dictionaries:
jujeu — JUJÉU, jujeie, s.n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor şi al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri şi să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a i împiedica să alerge… … Dicționar Român
jug — JUG, juguri, s.n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele ţări, se fixează de coarnele lor. ♢ expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruţa, plugul etc.; b) fig. (despre… … Dicționar Român
cerbice — CERBÍCE s.f. 1. Ceafă, grumaz. ♢ expr. A fi tare de cerbice = a fi dârz, neînduplecat. 2. fig. Mândrie; împotrivire. – lat. cervix, icia. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CERBÍCE s. (tehn.) (pop.) drug. (cerbice la jujeu.) Tr … Dicționar Român
hădărău — HĂDĂRĂU, hădăraie, s.n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hădărău (piesă de moară) s. n., art. hădărăul; … Dicționar Român
jugău — jugắu s.n. (reg.) v. jujéu. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
jujău — s.n. v. jujeu. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
